În viața noastră, există momente când ne preocupă ceva dar nu reușim să exprimăm cu exactitate ceea ce simțim. Sau, poate vrem să spunem cuiva prin ce trecem dar nu dorim să comunicăm direct despre asta. În aceste cazuri, metaforele ne ajută să exprimăm ceva fără să intrăm prea mult în detalii, dar totuși persoana căreia ne adresăm să înțeleagă starea prin care trecem.

Metafora este o figură de stil care ne ajută să creem o imagine mentală despre ceea ce vrem să exprimăm. În psihoterapie, metaforele sunt folosite în sens terapeutic cu clienții, acestea reprezentând un element esențial al artei terapeutice eficiente.

O astfel de tehnică, în care metaforele sunt folosite atât în coaching cât și în terapie pentru a explora reprezentările interne inconștiente pe care le avem, poartă numele de Metaforele Mișcării. Deși inițial au fost dezvoltate de Andrew T. Austin, pe baza experiențelor sale cu pacienții, Metaforele Mișcării au fost influențate și de alți specialiști precum: Charles Faulkner, R.D. Laing, Gregory Bateson, Steve, Connirae și Mark Andreas.

Metaforele permit verbalizarea realității noastre interioare, a senzațiilor și trăirilor universului nostru interior, pentru care cuvintele obișnuite sunt insuficiente pentru a reda o imagine clară a acestuia. Prin explorarea expresiilor umane și a metaforelor apărute în urma discuțiilor, rezultă Metaforele Mișcării.

Ca și tehnică folosită eficient în coaching sau terapie, Metaforele Mișcării se bazează pe explorarea metaforei printr-un proces de bază, structurat în 7 pași:

– Reprezentarea metaforică ( descriem ce simțim folosind o metaforă)

– Explorarea simplă a hărții clientului (privim metafora analizând ce se află în jurul nostru – Ce este în Stânga?, Ce este în dreapta?, Ce este în față?, Ce este în spate?, Ce e sus? Ce este în jos?)

– Identificarea comportamentului de coping ( Observăm cum ne descurcăm cu această situație)

– Disocierea și aplicarea în lumea reală – ne distanțăm de metaforă și aplicăm ceea ce am învățat din lumea reală

– Obținerea și explorarea altor alternative – căutăm alte soluții și perspective legate de problemă

– Descriere comică a situației – uneori, folosirea unui limbaj ușor, umoristic poate aduce mai multă claritate asupra problemei

– Testarea în cadrul metaforei ( ne întoarcem la metafora de la care am pornit și vedem dacă și ce s-a schimbat după parcurgerea pașilor anteriori)

Un exemplu de întrebare eficientă pentru a declanșa reprezentarea metaforică este: “Și cum este asta pentru tine?”. Când metafora este explorată, persoana trebuie să fie asociată cu aceasta, adică să se afle întotdeauna în interiorul acesteia. Din acest punct, se trece la explorarea hărții clientului, luându-se ca și cadru de referință direcțiile spațiale, investingând ce se află în jurul persoanei ajutându-ne de întrebările specifice descrise anterior. Pasul trei descoperă cum se raportează el la imaginea metaforică reprezentată, și anume cum se descurcă în situația dată. O metaforă este diferită de o comparație, aceasta din urmă fiind o modalitate prin care persoana își explică situația structurând-o prin prisma propriei experiențe. De exemplu: „Sunt într-un vulcan” este diferit de „Văd această situație în care mă aflu ca pe un vulcan”. Ceilalți pași ai procesului decurg din explorarea hărții persoanei, prin distanțarea și schimbarea perspectivei în cadrul metaforei.

Lucrul cu metafora este ca o joacă în care tu ești exploratorul aflat în misiunea de a descoperi misterele inconștientului tău. Când te joci totul devine mai ușor, iar prin rescrierea metaforei iți dai voie să te poziționezi diferit față de problema cu care te confrunți și să îți schimbi perspectiva față de aceasta.

Metaforele pot fi revelatoare, făcând ca ceea ce era neclar sau confuz să devină mai ușor de înțeles și uneori să găsim soluții pe care nu le-am văzut înainte.