Ascultam zilele trecute o discuție între un bunic și nepoata sa de aproximativ 4 ani. Dialogul lor m-a făcut să zâmbesc și mi-a amintit de cât de des confundăm “a putea” cu “a avea voie”. Și ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, dialogul dintre ei suna așa:

Bunicul: Mă lași să mă uit și eu la ceva?

Fetița: Nu! (foarte hotărâtă)

Bunicul (insistent): “Hai, spune, pot să schimb programul?”

Fetița: “Poți, dar nu ai voie!”

Așadar, cât de des îi lăsăm pe alții să decidă pentru noi? Ori de câte ori folosim întrebări de tipul “Pot să?” în loc de “Mă lași să…?”, “Îmi dai voie să…?” sau “Am voie să…?” noi cedăm puterea personală celorlalți, plasând controlul vieții noastre în afara noastră.

Dialogul de mai sus m-a dus cu gândul la un construct psihologic, folosit și în coaching, și anume, Locusul de control. Acesta se referă la gradul în care o persoană crede că își poate controla destinul. Cu alte cuvinte, acesta arată dacă orientarea noastră asupra vieții este internă sau externă. Atunci când locusul de control este extern, îi considerăm pe ceilalți sau circumstanțele responsabile pentru ceea ce trăim. Pe de altă parte, când locusul de control devine intern, conțtientizăm că noi suntem cei care dețin puterea de a schimba lucrurile.

Așadar, ca să transformăm locusul de control din extern în intern, este important să ne asumăm resposabilitatea și să devenim conștienți de ceea ce stă în puterea noastră. Când începem să vedem că noi avem controlul, lucrurile se schimbă.